Cafeaua a patruns in Romania initial in Valahia pe culoarele comerciale ce legau Orientul cu Apusul si nordul Europei. Filiera turceasca a adus atat produsul comercial cat si obiceiurile legate de acest tabiet privat la inceput, iar apoi tot mai deschis spatiului public. Astfel, in anul 1667, sub domnia lui Radu Leon (1664-1669), este atestata cea dintai cafenea din Bucuresti, care se afla in vecinatatea Bisericii Doamnei si a viitorului han Serban Voda, de pe locul Bancii Nationale de azi. Cafeneaua a apartinut unui turc pe nume Kara Hamie, fost mercenar in trupele sultanului Mehmed al IV-lea (1648-1687). Dupa moartea proprietarului, cafeneaua a revenit Imperiului Otoman, iar in decembrie 1691 a fost vanduta lui Kavaz-Basa pentru 65 de piastri. In vremea lui Constantin Brancoveanu aparusera deja si alte cafenele, cele mai multe fiind pe podul Beilicului, astazi Calea Serban Voda. In anul 1734, pe 20 februarie, este amintit localul lui Gheorghe cafegiul care s-a aflat pe “Podul ulitii care merge la scaunele de carne”, astazi undeva intre strada Doamnei si strada Batistei. In anul 1785 este amintita cafeneaua cu biliard a venetianului Michelle. Este cea dintai mentiune documentara a unei sali de biliard pentru Bucuresti. “Descoperirea” a fost facuta de englezul Jeremy Bentham.

La 1819 existau in Bucuresti 21 de cafenele, iar la 1900 – 142. In anii razboiului, in 1944, numarul lor a scazut la 15, pentru ca in 1945 sa fie inchise si sigilate de guvernul Petru Groza pentru a distrage atentia bucurestenilor de la marile lipsuri alimentare.

Cafenelele au fost inca de la inceputuri un spatiu al polemicilor, disputelor politice si al ideilor revolutionare la fel ca peste tot in lume . In septembrie 1782, Voda Caragea a poruncit Agiei sa ia masuri impotriva celor care cartesc prin cafenele. Si in 1787, Voda Mavrogheni a cerut sa fie pedepsiti “farmazonii” care tulburau linistea orasului cu “vorbe neadevarate”, iar in 1789 a poruncit sa fie inchise cafenelele in care se umbla cu “alte vorbe”.

Consumul de cafea a crescut in progresie geometica de la un secol la altul. Pentru secolul al XVI-lea si al XVII-lea, cafeaua era un produs exclusivist, consumat de negustorii din Balcani si oficialii turci care tranzitau sau locuiau sezonier in Valahia, dar era cunoscuta si de elita politica si economica a tarii. Cafeaua cucereste medii sociale mai largi incepand cu finalul secolului al XVII-lea.

La inceputul secolului al XIX-lea cafeaua turceasca cedeaza treptat locul retetelor occidentale aduse de cofetarii italieni, francezi si germani. Cu toate acestea, reteta clasica de preparare (la ibric) a ramas cea mai raspandita metoda de preparare a acestei licori in casele romanilor , ca si in restul tarilor aflate sub influenta otomana (Grecia, Bulgaria, parte din fosta Iugoslavia).

Categories : Uncategorized

blisscoffee